Aristizza Romanescu

Aristizza Romanescu (n. 24 decembrie 1854, Craiova - d. 4 iunie 1918, Iaşi) a fost o renumită actriţă română, profesoară de declamaţie la Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti.

Date biografice

Fiică a actorilor Constantin Demetriad si Paulina Stavrescu, Aristizza Romanescu a debutat la vârsta de 18 ani, în 1872, la teatrul din Craiova, în trupa cunoscutului cupletist I.D. Ionescu. Aristizza Romanescu era verişoara primară cu celebra mezzo-soprana de faimă mondiala Elena Teodorini şi nepoata actorilor Ion Vladicescu şi Raluca Stavrescu.

A jucat pe scena Teatrului Naţional din Iaşi şi a fost remarcată de primul director al Teatrului Naţional din Capitală, scriitorul Ion Ghica, care i-a încredinţat rolul principal din tragedia Roma învinsă, de A. Parodi, tradusă în versuri de I.L. Caragiale. Din 1877 a fost angajată la Bucureşti de Societatea dramatică.

A studiat ca bursieră la Paris, împreună cu actorul Grigore Manolescu, partenerul ei. Revenită în România, Aristizza Romanescu a jucat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti şi a celui din Iaşi, în piesele Ovidiu de Vasile Alecsandri, O scrisoare pierdută şi O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, Romeo şi Julieta, Othello şi Macbeth de W. Shakespeare, Tartuffe de Molière. Jocul ei s-a caracterizat printr-o plastică desăvârştă a mişcării, armonizată cu o voce cristalină şi o dicţie impecabilă. Mimica ei sugestivă exterioriza puternic emoţiile pe care sensibilitatea ei le trăia.

A fost profesoara unor mari actriţe: Maria Ventura, Lucia Sturdza-Bulandra, Maria Filotti, Sonia Cluceru.

A apărut în primul film românesc, Independenţa României, realizat între 1911 şi 1912.

Rating: 
0
No votes yet