Emil Botta

Emil Botta (n. 15 septembrie 1911, Adjud - d. 24 iulie 1977, Bucureşti) a fost un poet, prozator şi actor român.

Biografie

Este fratele eseistului Dan Botta, precum şi fiul lui Theodor Botta, medic, şi al Aglaiei. Clasele primare le face la Adjud, dar la 15 ani fuge de acasă pentru a deveni actor. Urmează apoi Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti, în perioada 1929-1932. Devine actor al Teatrului Naţional din Bucureşti, după mai mulţi ani petrecuţi pe unele scene de provincie. La Naţional joacă în roluri de excepţie, Werther, Iago, Macbeth, Unchiul Vania, Ion din Năpasta etc.

A jucat în numeroase filme, cum ar fi: Se aprind făcliile(1939), Viaţa nu iartă, 1958, Erupţia, 1958, Când primăvara e fierbinte, 1961, S-a furat o bombă (regia Ion Popescu Gopo), 1961, Paşi spre lună( tot în regia lui Gopo), Pădurea spânzuraţilor (regia Liviu Ciulei), 1964, Răscoala, 1965, De-aş fi... Harap alb, 1965, Şah la rege, 1965, Dacii, 1966, Faust XX, 1966, Subteranul, 1967, Columna, 1968, Mastodontul, Reconstituirea (regia Lucian Pintilie),1969, Premiera, 1976.

A fost actor al Teatrului Naţional din Bucureşti, jucând în numeroase piese, printre care Othello în regia lui Nicolae Massim şi filme, inclusiv în Reconstituirea, celebrul film al regizorului Lucian Pintilie, în care a interpretat rolul profesorului Paveliu.

A debutat cu poemul Strofă ultimă în revista lui Tudor Arghezi Bilete de papagal în 1929. Poetul a făcut parte din grupul intitulat „Corabia cu rataţi”, din care s-au desprins şi filozoful Emil Cioran sau dramaturgul Eugen Ionescu. A fost poetul preferat al generaţiei Criterion, pentru versurile sale, Mircea Eliade, Emil Cioran, Nicolae Steinhardt aveau un adevărat cult. Este autorul unei poezii negre, existenţialiste, cu personaje dintr-o mitologie proprie a morţii, în consonanţă cu filozofia Trăirismului interbelic. E un poet al măştilor, eul liric se devoalează prin toate aceste personaje, rezultând o comedie a morţii şi a neputinţei.

A fost căsătorit o periadă de timp cu actriţa Maria Mimi Botta.[1]

Opera (selectiv)

Versuri

* Întunecatul April, 1937 (scris în urma unei colaborări la revista Vremea)
* Pe-o gură de rai, 1943 (rezultatul unei colaborări cu Universul literar)
* Poezii, 1966
* Versuri (cu un ciclu inedit, Vineri), 1971
* Poeme, 1974
* Un dor fără saţiu, 1976

Proză

* Trântorul, 1938 (ediţia a II-a, 1967)

Premii

* Premiul Fundaţiilor Regale (1937)
* Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1967)

Note

1. ^ http://www.revista22.ro/arcanele-luciditatii-ii-4835.html

Bibliografie

* Doina Uricariu, Prefaţa la Emil Botta Le chevalier a l’escargot d’or /Cavalerul cu melc de aur, Editura Minerva, 1985
* Doina Uricariu, Prefaţă, note, tabel bio-bibliografic şi bibliografie selectivă la Emil Botta – interpretat de... Editura Eminescu, 1986.
* Doina Uricariu, Ecorşeuri: Structuri şi valori ale poeziei româneşti moderne, Editura Cartea Românească, 1990. Eseuri şi studii despre literatura română interbelică, privită în contextul creaţiei şi mentalităţii europene.
* Doina Uricariu: Apocrife despre Emil Botta, Editura Universalia, Bucureşti, 2001, ISBN 973-99880-0-1

Rating: 
0
No votes yet