George Ciprian

George Ciprian (n. 7 iunie 1883, Buzău - d. 8 mai 1968, Bucureşti) este un dramaturg român, actor şi om de teatru, considerat un precursor al teatrului absurd şi cunoscut mai ales pentru piesa sa Capul de răţoi.

Biografie

Tatăl său a fost un brutar grec din insula Cipru. La naştere a primit numele de Gheorghe Pană Constantin, modificat prin decret în anul 1950, în Gheorghe Constantinescu Ciprian, nume deja celebru în lumea artistică sub numele de Gheorghe sau George Ciprian.

A urmat şcoala primară în satul Glodeanu-Siliştea din apropiere de Buzău, mutându-se apoi împreună cu mama sa la Bucureşti. Între anii 1894-1902, a studiat la Liceul Gheorghe Lazăr, fiind coleg cu doi viitori importanţi scriitori, poetul Vasile Voiculescu şi Dem Demetrescu–Buzău (Urmuz de mai târziu), supranumit un Jarry al României, datorită contribuţiei sale în conturarea şi impunerea literaturii absurdului. După liceu, se înscrie la Facultatea de Litere şi Filozofie, apoi la Facultatea de Drept, pentru ca, în final, să urmeze Conservatorul la clasa lui Constantin Nottara, care-i remarcă „îndemânarea la condei”.

Debutul său ca actor a avut loc în anul 1907 la Teatrul Naţional din Craiova în piesa Răzvan şi Vidra de B.P. Hasdeu, unde, în care a jucat rolul Şoltuz. Rolul său de succes a fost interpretarea escrocului Leroque dintr-o piesă obscură, Necunoscuta. Ulterior, Ciprian s-a remarcat prin interpretarea unor roluri cum ar fi: Bufonul din Regele Lear, Păcală din Înşir-te mărgărite, Răzeşul din Răzvan şi Vidra, Grozea din Vlaicu Vodă, Purgon din Bolnavul închipuit, Lubin din Georges Dandin.

A jucat şi în câteva filme de lung metraj, putem menţiona următoarele pelicule: Independenţa României (1912), Năbădăile Cleopatrei (1925), O noapte furtunoasă (1942), Viaţa învinge (1951) şi Brigada lui Ionuţ (1954).

În anul 1996, Teatrul Municipal din Buzău a primit numele său, cu această ocazie având loc reprezentaţia piesei Omul cu mârţoaga.

Dramaturgia

* A debutat ca autor dramatic cu piesa Omul cu mârţoaga, a cărei premieră a avut loc Teatrul Naţional Bucureşti în anul 1927 şi s-a bucurat de un mare succes, fiind reprezentată ulterior pe scenele de la Paris, Berlin, Praga, Berna.

* A urmat scrierea altor piese de teatru, aproape imediat reprezentate pe scenele teatrelor din ţară: Nae Niculae (1928), Capul de răţoi (1938), Ioachim-prietenul poporului şi Un lup mâncat de oaie(1947). A mai scris şi alte producţii dramatice, care nu au fost reprezentate, precum: Iuda şi Soţ or’făr’de…. Criticul George Călinescu a afirmat în anul 1941 că Ciprian un „mic Calderon al nostru”. Piesele sale de teatru se încadrează în categoria farsei dramatice.

* În domeniul prozei, a publicat două volume de memorialistică: Cutia cu maimuţe” şi Măscărici şi Mâzgălici.

* Cea mai cunoscută piesă de teatru a sa este Capul de răţoi, scrisă în anul 1938 (care a avut premiera în anul 1940). Considerată ca un exemplu timpuriu al teatrului absurdului, descrie adolescenţa sa şi prietenia cu Urmuz.

* Opera sa a fost multă vreme trecută cu vederea, însă la apariţia teatrului absurdului George Ciprian a fost considerat un precursor al acestui fenomen, în care s-a afirmat dramaturgul francez de origine română Eugen Ionescu (alias Eugene Ionesco).

Piese de teatru

* Omul cu mârţoaga (1927)
* Nae Niculae (1928)
* Capul de răţoi (1938)
* Ioachim - prietenul poporului (1947)
* Un lup mâncat de oaie (1947)

Rating: 
0
No votes yet