Ion Ungureanu

Ion Ungureanu (în rusă Ион Спиридонович Унгуряну) (n. 2 august 1935, satul Opaci, judeţul Tighina, România) este un actor şi regizor român, care a îndeplinit funcţia de ministru al culturii şi cultelor al Republicii Moldova (6 iunie 1990 - 5 aprilie 1994).

Biografie

Ion Ungureanu s-a născut la 2 august 1935 în satul Opaci din plasa Căuşeni (judeţul Tighina, România), astăzi în raionul Căuşeni (Republica Moldova). Membru ULCT. A făcut studii de filologie la Institutul Pedagogic din Chişinău (1954-1955), apoi a studiat actoria la cunoscuta Şcoală teatrală “Boris Şciukin” din Moscova (1955-1960). Între anii 1963-1964 a mai urmat cursurile superioare de regie din capitala URSS.

După absolvirea studiilor actoriceşti, a fost angajat în anul 1960 ca actor la Teatrul "Luceafărul" din Chişinău, îndeplinind în perioada 1964-1971 şi funcţia de director artistic al teatrului. Este acuzat de naţionalism şi nevoit să părăsească RSS Moldovenească. Pleacă la Moscova, unde lucrează ca regizor la Teatrul Armatei din metropola rusă (1978-1989).
„Comuniştii nu au ţară, ei au teritorii. În 71 s-a lovit în „Luceafărul”. Mie mi-a fost interzisă Steaua fără nume - spectacol pe care-l montasem cu studenţii, ca lucrare de licenţă. A avut noroc numai de trei reprezentaţii. Nu vă închipuiţi ce se petrecea la Chişinău cu ocazia prezentării acestui spectacol… Şi faptul că se pomenea de trenul Bucureşti-Sinaia i-a deranjat pe mulţi… La un moment dat, chiar şi cei care simpatizau teatrul îmi ziceau: „Ei, Ungurene, dar nici aşa nu se poate… la fiecare pas rostiţi pe scenă Bucureşti…” Eu le zic că e un orar de tren, iar ei: „Las’ că ştim noi.” Vă închipuiţi în ce situaţie ne aflam noi acolo? Astăzi parcă nici mie nu-mi vine a crede că am trecut prin această grozăvie… Şi uite aşa a fost interzis acest spectacol, a fost interzis şi alt spectacol al meu chiar în ziua premierei, cu 30 de minute înainte de ridicarea cortinei, spectacolul Minodora. Mi s-au imputat greşeli ideologice, grave greşeli în formarea repertoriului, grave greşeli în educarea tineretului, în conducerea teatrului şi am fost nevoit să părăsesc teatrul „Luceafărul”, să încep bejeniile… [1]”
—Ion Ungureanu

Ion Ungureanu a debutat în cinematografie în anul 1958 în filmul Când omul nu-i la locul lui, primul film artistic realizat la studioul "Moldova-film". În decursul timpului, s-a impus ca un interpret care ştie să îmbine firescul cu expresivitatea artistică. A jucat în 25 filme. Rolurile sale cele mai cunoscute au fost Boris Grădinaru din Când omul nu-i la locul lui (1958), Sfântul Petru din Se caută un paznic (1967) şi cel din filmul Favoritul (1976). De asemenea, a dublat zeci de filme în limba română. A regizat mai multe filme la televiziunea centrală din Moscova.

Ion Ungureanu a primit titlurile de Maestru emerit în arte al Federaţiei Ruse (1981), Artist al poporului din Republica Moldova (1989), decernându-i-se şi Premiul "Intervidenie" pentru filmul televizat "Lika" (Plovdiv, Bulgaria, 1981) şi Premiul Naţional (1990).

În anul 1989 revine în Republica Moldova. Îndeplineşte funcţia de ministru al culturii şi cultelor (6 iunie 1990 - 5 aprilie 1994), apoi pe cea de vicepreşedinte al Fundaţiei Culturale Române din Bucureşti (1995-2005).

În calitate de ministru, Ion Ungureanu a luat o serie de decizii cum ar fi cea ca timp de doi ani, pentru învăţarea limbii române literare, regizorii basarabeni să lucreze în teatrele din România. El a desfiinţat în anul 1992 Teatrul Naţional "Maxim Gorki" din Chişinău, înfiinţând în locul lui Teatrul Naţional "Mihai Eminescu" [2]. A repus în centru Chişinăului statuia lui Ştefan cel Mare.

Filmografie
Ministrul culturii şi cultelor din republica Moldova, Ion Ungureanu

Actor

Filme de ficţiune

* Când omul nu-i la locul lui (1958) - Boris Grădinaru
* Armaghedon (1962) - mirele
* Călătorie în april (1962) - preşedinte
* Leacuri amare (s/m, 1963) - Somnilă
* Bariera (s/m, episod, 1963)
* Serghei Lazo (1967) - Komarovski
* Se caută un paznic (1968) - Sfântul Petru
* Ofiţer în rezervă (1971) - instructor
* Viforul roşu (1971) - Gheorghe Ghiţă
* Acest dulce cuvânt - libertatea ("Mosfilm", 1972) - senatorul Ramires
* Podurile (1973) - Ştefanache
* Bărbaţii încărunţesc de tineri (1974) - Chiril Armaşu
* Calul, puşca şi nevasta (1975) - Novac
* Favoritul (1976) - inspectorul Lodge;
* Povestea lui Făt-Frumos (1977) - Laur-Balaur
* Când ai alături un bărbat (episod, 1977)
* Centaurii ("Mosfilm", 1978) - senator
* Pregătire de examen (episod, 1979)
* Taina vilei Greta ("Mosfilm", 1984) - procurorul
* Cum să devii fericit ("Mosfilm", 1985) - savantul
* Povestea unui om necunoscut ("Mosfilm", 1986) - avocatul Pekarski
* Nikolai Vavilov ("Mosfilm", 1987) - preşedintele Academiei de Ştiinţe
* Dansul efemer al dragostei (1988) - conducătorul ansamblului
* Codrii (serial televizat, 1991) - preşedinte ş.a.

Teatru TV

* Păsările tinereţii noastre (după Ion Druţă, 1974)
* Lika (după A.Zubarev, 1980)
* Nora (după piesa "Casa cu păpuşi" de Henrik Ibsen, 1982)
* Ultima întâlnire (după A.Galin, 1986)
* Trandafiri albi, elefanţi de culoare roză (după W.Gibson, 1987)
* Sfânta sfintelor (după Ion Druţă, 1988).

Scenarist

* Monolog (film documentar, 1967) - coautor

Rating: 
0
No votes yet