Jules Cazaban

Jules (Iuliu) Cazaban (n. 16 martie 1903, Fălticeni; d. 23 septembrie 1963, Bucureşti) a fost un actor român de teatru şi film. A fost fiul inginerului francez Ludovic Cazaban şi al austriecei Aneta Checais. Jules Cazaban a fost fratele scriitorului Theodor Cazaban.

A urmat gimnaziul şi liceul la Fălticeni. Pasionat de muzică, a fost violoncelistul orchestrei Liceului “Nicu Gane” din Fălticeni, condusă de prof. Aurel Mihăilescu. Vocaţia lui principală a fost, însă, cea actoricească. A început prin a juca în piesele puse în scenă la Liceul “Nicu Gane”. În 1924 s-a înscris la Conservatorul de artă dramatică din Iaşi. A debutat pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, în piesa "Cafeneaua cea mică" de Tristan Bernard şi a jucat, la Teatrul Naţional din Cernăuţi, în "Azilul de noapte" de Maxim Gorki (rolul lui Alioşa), "Volpone" de Ben Johnson, "Poveste de iarnă" de William Shakespeare, "Învierea" de Lev Tolstoi, "Crimă şi pedeapsă" după Fiodor Dostoievski, "Viforul" de Barbu Ştefănescu Delavrancea, "Răzvan şi Vidra" de Bogdan Petriceicu Hasdeu, în regia lui Victor Ion Popa. În 1929 s-a mutat la Bucureşti, unde a colaborat cu mai multe trupe teatrale independente, printre care compania Maria Ventura, teatrul Bulandra-Maximilian-Storin şi trupele îndrumate de Sică Alexandrescu. În 1941 a fost angajat la Teatrul Nostru, condus de Dina Cocea. După 1944 a jucat la Teatrul Municipal din Bucureşti, condus de Lucia Sturdza-Bulandra (la 18 septembrie 1947 a devenit chiar director adjunct al teatrului). A avut interpretări de mare succes în: Cum vă place (în rolul bufonului Touchstone) şi A douăsprezecea noapte (Malvoglio) de Shakespeare, Vizita bătrânei doamne de Dürrenmatt (rolul Alfred III), Moartea unui comis-voiajor de Arthur Miller (Willy Loman), Mamouret de J. Sarment, Nu se ştie niciodată de G. B. Shaw (chelnerul William), Baia de Maiakovski (Teribilov), "Take, Ianke şi Cadâr" de V. I. Popa (Ianke). A avut o bogată activitate în cinematografie, radio şi televiziune şi a fost profesor la Institutul de artă teatrală şi cinematografică “I. L. Caragiale” din Bucureşti. A primit distincţia de Artist al poporului şi a fost laureat al Premiului de Stat. În ultima parte a vieţii a dorit să-şi revadă fratele mai mic, Theodor, scriitorul, aflat în exil la Paris. Autorităţile comuniste au acceptat să-i acorde paşaportul numai cu condiţia de a nu se vedea la Paris cu nici un exilat român. În aceste condiţii, Jules Cazaban a renunţat la paşaport şi la călătorie.

Căsătorit cu actriţa Irina Năjejde, fiica jurnalistului şi cronicarului dramatic Iosif Nădejde, a avut un fiu, compozitorul si muzicologul Costin Cazaban. Jules Cazaban este înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.

Filmografie

* Bulevardul "Fluieră Vântu" (1950)
* Viaţa învinge (1951)
* Brigada lui Ionuţ (1954)
* Bijuterii de familie (1957)
* Băieţii noştri (1959)
* Telegrame (1959)
* Furtuna (1960)
* Setea (1960)
* Darclée (1961)
* Celebrul 702 (1962)
* Vacanţă la mare (1962)
* Corigenţa domnului profesor (1966)

Bibliografie

* Filip-Lucian Iorga - ,,Cazabanii - o cronică de familie’’

Rating: 
0
No votes yet