Toma Caragiu

Toma Caragiu (n. 21 august 1925, Argos Orestiko Άργος Ορεστικό sau Hrupisti, Grecia - d. 4 martie 1977, Bucureşti), a fost unul dintre cei mai mari actori români de origine aromână, cu activitate bogată în teatru, TV, film. A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a excelat şi în drame, unul dintre filmele sale de referinţă fiind Actorul şi sălbaticii (1975).

Biografie

S-a născut la 21 august 1925 într-o familie de aromâni (Nico Caragiu şi Atena Papastere Caragiu) originară din satul grecesc Aetomilitsa, provincia Konitsa, prefectura Ioannina, regiunea Epir.

Familia Caragiu se stabileşte la Ploieşti, pe str. Rudului 144. Toma este elev în clasa a opta la Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti. Actorul va declara mai târziu:[3]
„...am copilărit şi am făcut şcoala la Ploieşti. Sunt deci ploieştean get-beget.”
—Toma Caragiu

Este cooptat în trupa de teatru a liceului şi scrie în revista liceului Frământări. Primeşte diploma de bacalaureat în vara anului 1945.

Se înscrie la Drept, dar abandonează cursurile şi intră la Conservatorul de Muzica şi Arta Dramatică Bucureşti, clasa Victor Ion Popa. În vacanţe susţine o muncă vie de animator cultural şi adunând în jurul său alţi artişti realizează spectacolul Tache, Ianke şi Cadâr de V. I. Popa, pe care îl joacă la cinematograful „Modern” din Ploieşti, apoi Trandafirii roşii de Zaharia Bârsan. Astfel ia fiinţă nucleul denumit „Brigada culturală Prahova” ce se transformă în „Teatrul Sindicatelor Unite” (1947) din care se va naşte „Teatrul de Stat Ploieşti” (1949).

Debutul pe scenă îl face pe scena studioului „Teatrului Naţional” din Piaţa Amzei (1948), când încă student în anul III, i se încredinţează rolul unui scutier în piesa Toreadorul din Olmado pus în scenă de regizorul Ion Şahighian.

La 1 mai 1948 se angajează ca membru al corpului artistic al Teatrului Naţional. Obţine diploma de absolvire a IATC în 1949, la vârsta de 24 de ani.

La 1 aprilie 1951 se angajează la „Teatrul de Stat” din Constanţa, recent înfiinţat, unde joacă, printre alte roluri, pe Rică Venturiano în piesa O noapte furtunoasă.

În 1953, la vârsta de 28 de ani, este numit director al „Teatrului de Stat” din Ploieşti, funcţie pe care o va deţine timp de 12 ani. A interpretat pe scena ploieşteană 34 de roluri.

În 1965 este invitat de Liviu Ciulei şi pleacă la Teatrul Bulandra din Bucureşti, lăsând în urmă o zestre de 90 de premiere.

A jucat alături de alţi monstri sacri cum ar fi Ştefan Bănică, Octavian Cotescu, Anda Călugăreanu şi alţii.

A murit în mod tragic, sub darâmăturile blocului din Bucureşti unde locuia în Cutremurul din 1977 4 martie, care va lua viaţa şi bunului său prieten, regizorul Alexandru Bocăneţ.

Toma Caragiu a fost înmormântat la cimitirul Belu din Bucureşti.

Viaţa personală

După primii ani de viaţă petrecuţi în Grecia, Toma se refugiază împreună cu familia (mama, tata şi cele două surori mai mici, Matilda şi Geta) în Cadrilater, pe atunci în România. După o serie de peregrinări, se stabilesc în Ploieşti,[4] unde Toma termină liceul.

Se căsătoreşte în 1952 cu o colegă de teatru, Maria Bondar (alintată „Bebe”), dar căsnicia nu este dintre cele mai fericite.[4] Divorţul are loc în 1962, nu înainte de adoptarea unei fetiţe de 3 ani, viitoarea Maria (Doina) Caragiu; aceasta nu va urma cariera artistică a tatălui (ea declara într-un interviu din 2007: „nu am talentul lui, cultura lui, nici măcar nu-i continui meseria”,[5] ) dar va beneficia de drepturi de autor după tatăl său.[6]

În 1963 are loc căsătoria cu Elena Bichman (n. 1937, Bucureşti), tot actriţă, aflată şi ea la a doua căsnicie, după divorţul de actorul şi dramaturgul Paul Ioachim.[1] Se pare că nici această căsnicie nu a fost dintre cele mai fericite, posibil datorită temperamentului mai aventuros al actriţei.[1][4] După tragica moarte a artistului, Elena Caragiu (familiar „Mimi”) părăseşte în 1978 ţara şi se stabileşte în Statele Unite ale Americii, continuînd-şi viaţa recurgând la diverse expediente[4] sub numele de Helen Cara-Chester.[1]

Din 1964 actorul se mută în Bucureşti împreună cu soţia; cumpără o casă rustică în satul Brătuleşti, comuna Periş, aflată la cca. 29 km de Capitală, unde îşi petrece timpul liber.[4] Casa va fi vândută ulterior, după moartea maestrului, de către moştenitorea sa, Maria (Doina) Caragiu.[4]

În seara fatidică de 4 martie 1977, artistul avea în vizită pe prietenul său, regizorul de film şi TV Alexandru Bocăneţ, venit să sărbătorească finalizarea filmului său Gloria nu cîntă, în care maestrul juca rolul principal. Imobilul în care locuia (blocul Continental)[7] a fost distrus de cutremur până la etajul III (Toma Caragiu locuia la etajul II),[4] dar cei doi au fost surprinşi încercând să fugă pe scări şi prinşi între dărâmături.

Una dintre surorile Maestrului, Matilda Caragiu (căsătorită Marioţeanu), (n. 1927), a ajuns o respectată lingvistă, membră a Academiei Române, iar cealaltă soră, Geta Caragiu (căsătorită Gheorghiţă), (n. 1929), este o talentată sculptoriţă.[8]

Filmografie

Toma Caragiu a jucat în 38 de filme:

* Nufarul rosu - r.Gheorghe Tobias,1955
* Vara romantica -r.Sinisa Ivetici,1961
* Poveste sentimentală - r. Iulian Mihu, 1962
* Străzile au amintiri - r.Manole Marcus, 1962
* Politică şi delicatese - r. Haralambie Boroş, 1963
* Cartierul veseliei - r. Manole Marcus, 1965
* Procesul alb - r. Iulian Mihu, 1966
* Haiducii - r. Dinu Cocea, 1966
* Vremea zăpezilor - r. Gheorghe Naghi, 1966
* Şeful sectorului suflete - r. Gheorghe Vitanidis, 1967
* Subteranul - r. Virgil Calotescu, 1967
* Răpirea fecioarelor - r. Dinu Cocea, 1968
* Răzbunarea haiducilor - r. Dinu Cocea, 1968
* KO -r.Mircea muresan, 1968
* Haiducii lui Şapte Cai - r. Dinu Cocea, 1970
* BD în alertă - r. Mircea Drăgan, 1970
* BD în acţiune - r. Mircea Drăgan, 1970
* BD la munte şi la mare - r. Mircea Drăgan, 1971
* Zestrea Domniţei Ralu - r. Dinu Cocea, 1971

* Săptămâna nebunilor - r. Dinu Cocea, 1971
* Facerea lumii - r. Gheorghe Vitanidis, 1971
* Bariera - r. Mircea Mureşan, 1972
* Explozia - r. Mircea Drăgan, 1972
* Ciprian Porumbescu - r. Gheorghe Vitanidis, 1973
* Proprietarii - r. Şerban Creangă, 1974
* Trei scrisori secrete - r. Virgil Calotescu, 1974
* Tatăl risipitor - r. Adrian Petringenaru, 1974
* Actorul şi sălbaticii - r. Manole Marcus, 1975
* Nu filmăm să ne amuzăm - r. Iulian Mihu, 1975
* Mastodontul - r. Virgil Calotescu, 1975
* Operaţiunea "Monstrul" - r. Manole Marcus, 1975
* Premiera - r. Mihai Constantinescu, 1975
* Serenada pentru etajul XII - r. Carol Corfanta, 1976
* Condiţia Penelopei (voce) - r. Luminiţa Cazacu, 1976
* Tufǎ de Veneţia -r. Petre Bokor, 1977
* Gloria nu cântă - r. Alexandru Bocăneţ, 1977
* Buzduganul cu trei peceţi - r. Constantin Vaeni, 1977
* Marele singuratic - r. Iulian Mihu, 1977

Rating: 
0
No votes yet